Meniu
Prima Pagina
Albina
Cuibul
Stupul
Inmultirea
Calendarul
Anotimpurile
Viaţa familiei
Resursele
Go!
Plante erbacee din păduri Go!
Plante melifere din păşuni Go!
Plante polinifere Go!
Plante tehnice şi furajere Go!
Plante legumicole Go!
Plante aromatice şi medicinale Go!
Plante melifere speciale Go!
Amestecuri de plante melifere Go!
Go!
Extragerea mierii
Bolile Albinei
Biologia albinei
Dezvoltarea
Iernarea
Inventarul apicol
Produsele apicole
Apiterapie
Diverse Contact
Legislatie
Bibliografie
Recomandari
Harta Site
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
 
Plante melifere speciale
 
 
 

. În flora României exista o serie de specii de plante melifere care se remarca printr-o productie de miere ridicata. În vederea întregirii si îmbunatatirii bazei melifere din anumite zone ale tarii, aceste plante se cultiva pe diferite parcele agricole, ca parte a unor amestecuri furajere.

.Cele mai cunoscute plante melifere, special cultivate pentru albine sunt: facelia, mataciunea moldoveneasca, roinita, catusnica, limba mielului, iarba sarpelui si sulfina.

..La organizarea bazei furajere trebuie sa avem în vedere valoarea melifera a florei naturale, epocile când acestea nu asigura culesul si sa compensam lipsa de cules prin cultura plantelor melifere speciale.
.Pentru asigurarea necesarului de samânta de plante melifere speciale care pot fi cultivate în cadrul asolamentului agricol si furajer, este necesara crearea loturilor semincere.

facelia
.Facelia este o planta anuala ierboasa originara din America de Nord. A fost adusa în Europa ca planta decorativa si mai ales ca melifera. Creste pâna la 30-60 cm înaltime, tulpina principala poarta pâna la 20 lastari laterali care la rândul lor sunt ramificati. La început este suculenta, mai târziu fibroasa, lemnificata. La extremitatea lastarilor se afla inflorescentele compacte, cu cca. 70 de flori la cele de sus si 40-50 flori la cele secundare. Inflorescenta fiind în evantai permite o esalonare a înfloririi. Nectariile de forma discoidala se gasesc la baza florii, mai mari la florile de la baza inflorescentei si mai mici spre vârful ei. Primele flori apar la 40-60 zile dupa însamântare. Înflorirea dureaza cca. 30-60 zile. Caldurile si seceta scurteaza perioada de înflorire. În afara de nectar, facelia furnizeaza un cules bogat de polen de culoare violeta. În ceea ce priveste productia de nectar, dupa determinarile facute, la începutul înfloririi s-au gasit într-o floare 0,892 mg, când a fost în plina înflorire 0,568 mg, iar spre sfârsitul perioadei de înflorire numai urme de nectar. Se pare ca florile de la extremitatea inflorescentei, având nectariile mai mici decât cele de la baza, au o capacitate mica de producere de nectar (V.N. Andreev). Facelia este cercetata de albine din zorii zilei si pâna la caderea întunericului, din primavara târziu pâna toamna. Înspre toamna însa, da o productie mai mica de nectar la hectar. Este cercetata atât în zilele cu soare cât si în cele cu vânt si noroase. Timp de 2-3 zile cât dureaza o floare este vizitata de 1-20 albine. Cel mai mult este cercetata între orele 11 si 15, tocmai când florile altor plante nu produc nectar. Secreta nectar si pe timp de seceta, totusi dupa ploi productia este mult mai mare.

.Facelia creste bine pe tot cuprinsul tarii, chiar si în regiunile aride da rezultate bune, cu conditia sa fie semanata dupa ploaie, iar în primele faze de vegetatie sa nu fie seceta excesiva. Este putin pretentioasa fata de clima si sol. Creste însa mai bine pe terenurile usoare si mijlocii. Nu-i priesc sarurile. Pe solurile profunde, fertile si bine lucrate produce cantitati mari de nectar si seminte. De asemenea, cere un teren fara buruieni, curat, pregatit,pentru ca în prima faza de vegetatie creste anevoie. La umbra se dezvolta greu si este cercetata mai putin de albine. Se administreaza îngrasaminte fosfatice si de potasiu care sporesc productia de seminte si de nectar. Nefiind pretentioasa, poate fi însamântata în terenuri mai putin productive ce nu pot fi utilizate pentru alte culturi. Pentru însamântari de primavara terenul se ara adânc din toamna, iar primavara înainte de însamântare se afineaza cu cultivatorul. Se recomanda ca facelia sa se însamânteze primavara în mustul zapezii, pâna la sfârsitul lunii aprilie. În aceste conditii, având umiditate suficienta în sol, rasare dupa 8 zile, iar plantele se dezvolta bine si produc din abundenta nectar. Pentru semanaturile din noiembrie-decembrie se face o aratura adânca înainte de îngheturi, se grapeaza, iar însamântarea se face abia dupa un bun înghet sau imediat înaintea lui, astfel ca samânta sa ierneze negerminata. În primul caz, dupa însamântare, se grapeaza cu grapa cu maracini, în prima zi când terenul s-a dezghetat de cca. 2 cm, bineînteles daca n-a dat zapada. În cazul însamântarii în toamna sau în primavara timpuriu, înfloritul începe imediat dupa salcâm. Pentru a asigura un cules continuu din primavara pâna în toamna târziu, luând în consideratie ca facelia are o perioada scurta, se pot face însamântari succesive. Cunoscând ca de la însamântare rasare normal în 8-10 zile si înfloreste dupa 40-60 zile, iar durata înfloririi, este de 50-60 zile, epocile de însamântare vor fi astfel alese ca înfloritul sa coincida cu perioadele lipsite de cules. Însamântarea se poate face în 4 epoci: toamna târziu, primavara timpuriu, la sfârsitul lunii aprilie, în lunile iunie-iulie. Productiile cele mai mari de miere si seminte se obtin de la facelia însamântata primavara, deoarece umiditatea din acest sezon favorizeaza dezvoltarea normala a plantelor. Pregatirea terenului se face prin araturi adânci si grapare, solul trebuie maruntit, iar buruienile distruse. Samânta înainte de însamântare se vântura, se selecteaza si se curata de corpuri straine cu masina de curatat semintele de sfecla. Epoca optima pentru însamântarea faceliei pe loturile semincere se considera sfârsitul lunii martie sau prima jumatate a lunii aprilie. Semanatul se face cu semanatoarea de ierburi, urmata de grapa de maracini sau, când terenul este uscat, de un tavalug de lemn. Norma de samânta este de 4-8 kg la ha. La semanatul cu masina obisnuita, samânta se amesteca cu rumegus, cenusa sau pamânt marunt, se seamana la adâncime de 2-3 cm. Întretinerea culturilor consta în efectuarea a 2-3 prasile din care prima prasila se face imediat dupa rasarire. Daca este cazul se face rarirea prin grapare în curmezisul rândurilor sau mai târziu prin buchetare. Plivitul se executa dupa nevoie. Culturile semincere se curata în faza de înflorire, înlaturându-se plantele netipice si bolnave. Combaterea cuscutei se realizeaza prin decuscutare. Semintele se valorifica numai decuscutate si în saci plombati. Recoltarea faceliei se face când semintele de la baza inflorescentei (2/3) au ajuns la maturitate (culoare bruna). Seceratul sau cositul se executa pe roua, pentru a evita scuturarea semintei. Facelia cosita se lasa în brazda pâna se usuca, iar apoi se face snopi si se aseaza în clai. Transportul snopilor se face noaptea sau dimineata asezând în cosul vehicu­lului o prelata. Se treiera cu batoza obisnuita la care numarul turatiilor tobei se micsoreaza pâna la 500/min. Productia medie de seminte este de 300 kg/ha (150-400).

.Poate fi folosita si ca planta de nutret de calitate mai inferioara. Animalele o consuma în stare verde pâna la înflorire. S-au facut încercari de folosire ca nutret însilozat în amestec cu porumb stiuleti sau alte plante bogate în hidrati de carbon, necesari pentru fermentatia lactica. Îîn ceea ce priveste masa verde, da o productie de cca. 16 t/ha.

.Productia de miere obtinuta de la 1 ha este în medie de 200 kg, iar în Câmpia Dunarii 300-400 kg/ha (în literatura sunt citate productii pâna la 1000 kg/ha). Mierea este de culoare verde-deschis sau alba cu un parfum fin si un gust placut si de calitate apropiata cu mierea de tei.


.Mataciunea moldoveneasca este o planta erbacee, anuala, care se cultiva pentru producerea de ulei eteric si în scopuri melifere. Tulpina este înalta de la 40 la 70 cm. Se însamânteaza toamna sau primavara, cu semanatoarea, în rânduri, la distanta de 50 cm, norma de samânta fiind de 5 kg/ha. Înfloreste din iulie pâna în septembrie. Secretia de nectar este mai mare de la deschiderea sacilor polinici pâna când stigmatul ajunge la maturitate. în acest timp, nectarul se urca (trece) din partea îngusta a tubului floral în partea mai larga a florii, umplând-o pâna la 1/3 si devine usor accesibil pentru albine. Când timpul este prielnic, productia medie de nectar a unei flori ajunge pâna la 2 mg. Daca timpul este secetos, secretia de nectar se reduce la jumatate, însa nu se întrerupe. Nectarul este transparent, incolor, cu un procent mare de zahar si are o aroma placuta, de lamâie. În functie de conditiile meteorologice, consistenta nectarului variaza. In anii secetosi, procentul mediu de zahar din nectar este de cca. 60% oscilând de la 40 la 80%. Albinele cerceteaza intens florile culegând mult nectar si putin polen. Productia de nectar este abundenta, datorita secretiei intense a unui numar mare de flori. Productia de miere este în medie de 300-400 kg/ha. Mierea este de culoare deschisa si de calitate superioara.


.Catusnica ( Nepeta cataria var. citriodora L) este o planta perena, cu miros de lamâie, ce înfloreste în primul an de la însamântare, în lunile iulie-august. Produce în medie 400kg miere la hectar.

.Urechea porcului este o foarte buna planta melifera perena si este foarte raspândita. Se obtine o productie de 400-600 kg miere la ha. Mierea este de culoare deschisa, chihlimbarie (aurie), are gust placut de menta si se solidifica în cristale mici. Se seamana în rânduri departate de 50 cm, iar norma de samânta este de 2 kg la ha. Înfloreste în al doilea an dupa semanat si de aceea este bine sa fie semanata în amestec cu facelia. Productia de samânta este de 500 kg/ha.


.Melisa (roinita) creste spontan prin paduri, tufisuri si taieturi. Se cultiva pentru proprietatile ei melifere. Denumirea de roinita vine de la folosirea plantei la prinderea si asezarea roiurilor în stupi. Este o planta perena erbacee ce formeaza o tulpina ramificata, în sectiune este patrata, paroasa, înalta de 30-100 cm. Înfloreste în iunie-august. Este o planta sensibila la frig, care merge bine în regiunile mai sudice si mai calde. La noi creste în locurile cu expozitie însorita, ferite de vânturi reci si de îngheturi. Prefera solurile mijlocii, potrivit de adânci, luto-nisipoase. Înmultirea se face prin. seminte sau prin butasi. Semanatul, se face obisnuit toamna, cu masina, în rânduri, la o distanta de 40-50 cm între rânduri, la o adâncime de 2-3 cm. Samânta fiind mica, se amesteca cu nisip. Norma de samânta este 10-12 kg/ha. Productia variaza, între 1 500 si 2 500 kg/ha frunze uscate. Ofera albinelor cantitati mari de nectar, care se extrage cu greu si majoritatea este folosita de bondari. Mierea are aroma si gustul fin si placut. Productia de miere este de 150 kg/ha.

limba mielului
.Limba mielului este o planta melifera anuala, ierboasa. Tulpina este înalta de 50-60 cm, ramificata, acoperita cu perisori aspri, cu frunzele la baza petiolate si la vârf sesile, cu flori mari de culoare albastra, adunate în inflorescente.

Florile tinere si mugurii florali sunt de culoare roza. Înfloreste la cca. 35 de zile dupa însamântare. înfloritul dureaza 35-40 zile, din mijlocul verii pâna în septembrie si chiar octombrie. Daca este cosita dupa ce s-a terminat înfloritul, planta înfloreste din muguri. Secretia de nectar este foarte abundenta, cea mai intensa în perioada dupa terminarea polenizarii pâna la fecundare. Spre sfârsitul înfloririi productia de nectar scade simtitor. Nectarul este transparent, incolor si fara miros. Procentul de zahar este ridicat, oscilând de la 40 la 77%. Florile de limba mielului sunt cercetate foarte bine de catre albine si aceasta nu se întrerupe nici în timpul înfloririi teiului. În afara de nectar, albinele aduna si polen. Culesul de nectar se face chiar în zilele relativ reci când temperatura aerului la umbra este de 10-12°. Uneori, pe aceeasi floare se pot gasi 2-3 albine. Productia de nectar, dupa determinarile facute de cercetatori, în conditii prielnice, se evalueaza la cca. 200 kg la hectar, adica cca. 172 kg zahar.
.Cea mai mare secretie de nectar (23-30%) se realizeaza când timpul este cald si umiditatea solului depaseste 50%. Solurile mai aride micsoreaza productia de miere.

.Limba mielului este o planta medicinala si alimentara. Florile uscate au proprietati farmaceutice. În acest scop, florile se recolteaza când încep sa se ofileasca, pentru a da posibilitatea albinelor sa le foloseasca. Uscarea florilor se face numai la umbra. Iarba este un nutret bun pentru vite. Limba mielului se dezvolta bine pe pamânturile usoare, bine afinate, profunde si destul de fertile. Se însamânteaza primavara timpuriu, iar norma de samânta este de 30 kg/ha. Dupa rasarire se face raritul, lasând plantele în rând la distanta de 25 cm una de alta. În pamânturile fertile si bine întretinute se însamânteaza singura si se mentine câtiva ani. Semintele se scutura usor si de aceea recoltarea trebuie sa fie facuta înainte de a ajunge la maturitate. Plantele cosite se usuca la umbra' si pe urma se recolteaza semintele de pe inflorescentele de la baza.

iarba sarpelui.
.Iarba sarpelui (limba sau capul sarpelui) este o planta erbacee, bianuala sau perena, din familia Boraginaceae, foarte raspândita în flora spontana. Se cunosc mai multe specii si soiuri: Echium lycopsis , specie anuala, robusta si flori de culoare albastra sau violet-pal,
Echium hierrense este o specie perena, cu frunze ovale punctate si flori de un albastru intens sub forma de clopotei, Echium vulgare este o specie bianuala cu flori de la albastru la violet,
Echium wildpretii are tulpina lemnoasa si flori de culoare roz-rosu.  În primul an, din samânta se formeaza o radacina si apoi o rozeta de frunze; sub aceasta forma planta intra în iarna. Primavara, din radacina care a iernat se dezvolta repede una sau mai multe tulpini viguroase, paroase, înalte de 30-75 cm. Pe aceste tulpini laterale se formeaza ramificatii. Florile sunt grupate catre vârful tulpinii. Numele de iarba sarpelui se pare ca poporul l-a dat, dupa asemanarea pe care ar avea-o alcatuirea florii cu capul sarpelui. Abia dupa 2-3 ore de la deschiderea anterelor, se observa o crestere însemnata a staminelor, iar lobii stigmatului se deschid, luând un aspect de limba de sarpe. Florile se deschid în tot cursul zilei începând de la orele 8-9 dimineata, ritmul de deschidere fiind mai accentuat în prima parte a zilei si se micsoreaza dupa orele 13-14. Primele plante înfloresc în prima decada a lunii iunie, iar înfloritul se esaloneaza pe o perioada de cca. 30 zile. Florile secreta nectar numai pe timp prielnic, atunci când nu este seceta si vânt. Florile sunt cercetate cu intensitate mare în tot timpul zilei, dar mai ales între orele 12 si 13. Aceasta planta are o mare valoare melifera. Observatiile facute au aratat ca un hectar de iarba sarpelui poate înlocui 52 ha de hrisca, în conditii favorabile de cules, putând asigura un spor zilnic de 6-8 kg miere de familie. Mierea este de calitate superioara si are culoarea chihlimbarului.
.Planta este putin pretentioasa la conditii climaterice si este rezistenta la seceta. Se poate semana primavara si toamna, dar numai în preajma primelor îngheturi. Norma de samânta este de 3-4 kg/ha. Distanta între plante trebuie sa fie de cca. 30 cm; se pliveste si se rareste.

La cultivarea în gradina, se planteaza într-un compost format din doua parti pamânt de flori obisnuit, una de turba si una de nisip. Dupa un an vor fi transplantate îin vase din ce in ce mai mari, pâna la un diametru de 30 de cm. Apoi este suficient sa se înlocuiasca un strat mic de la suprafata pamântului cu compost proaspat. Toamna si iarna plantele trebuie protejate de frig.Se recomanda ca iarba sarpelui sa se semene împreuna cu facelia sau hrisca. Poate fi cultivata si pe terenurile improprii agriculturii: râpe, vai adânci si abrupte, terenuri virane, erodate, în dealurile Moldovei si Ardealului, precum si în stepele aride ale Baraganului.


.Sulfina ( iarba de piatra, molotru, sufulf, sulcina, trifoi mare, melilotus officinalis ) este o specie erbacee întâlnita prin livezi, prin locuri cu iarba, pe câmpuri, pe marginea drumurilor, printre semanaturi, prin fânete si locuri cultivate, unde se deosebeste de celelate ierburi prin talia-i înalta (circa 2 m). Se întâlneste pretutindeni în tara noastra.

Speciile mai raspândite în flora spontana sunt sulfina galbena si sulfina alba care au forme anuale si bianuale. Contine o substanta aromata denumita cumarina . Procentul cel mai mare de cumarina se gaseste în timpul înfloririi. Plantele tinere contin putina cumarina si sunt consumate bine de animale.

.Nu este pretentioasa fata de clima si sol. Datorita sistemului radicular puternic este foarte indicata pentru îmbunatatirea terenurilor supuse eroziunii, degradate si cu pante mari. Reuseste bine în regiunile de stepa, fiind rezistenta la seceta. Este cea mai buna planta pentru cultivarea saraturilor si pregatirea lor pentru alte culturi. De asemenea, se recomanda pentru fixarea nisipurilor zburatoare. Este un bun îngrasamânt verde, îmbogatind solul cu azot. Cartofii si cerealele îsi sporesc mult productia daca se cultiva dupa sulfina alba anuala, folosita ca îngrasamânt verde. Tulpina este înalta, ramificata cu ramuri lungi, formând o tufa viguroasa si inflorescente de culoare alba sau galbena. Sulfina galbena ajunge la maturitate cu 7-10 zile mai devreme decât sulfina alba. Se seamana primavara foarte devreme. Samânta are nevoie de multa umezeala si având tegumentul tare, este bine sa fie scarificata înainte de semanat. Se seamana în cultura pura si sub planta protectoare. În cultura pura se seamana primavara timpuriu, în rânduri dese sau distantate. Când se seamana în rânduri dese (12-15 cm) se dau 20 kg samânta la ha, iar când se seamana în rânduri distantate (40-50 cm) se dau 10-12 kg si se praseste. Perioada de vegetatie este lunga. Pentru productia de seminte se recolteaza atunci când s-au copt semintele de la baza inflorescentei. Se scutura usor. Cea mai melifera este sulfina galbena bianuala. Inflorescentele acestei varietati sunt galbene si frumos mirositoare. La toate formele de sulfina, producerea nectarului este de lunga durata. Dupa Kopelkievski, sulfina alba produce 200 kg miere la ha. Mierea este aproape incolora. Sulfina alba anuala produce de la 130 la 150 kg miere la ha.
.Albinele viziteaza florile sulfinei toata ziua si culeg nectar si polen. Sulfina alba anuala reuseste bine când este cultivata sub planta protectoare: cereale de toamna sau de primavara, facelia, mustar alb, porumb furajer, în general plante care pa­asesc terenul cât mai timpuriu. Cu cerealele de toamna semanatul se face primavara timpuriu.

.Pe lânga aceste plante melifere, mai pot fi cultivate, în mod special, levantica si menta buna (descrise la Plante aromatice si medicinale) si sparceta caucaziana ( Onobrychis iberica L), descrisa la Plante tehnice si furajere.

.Sus

 
 
Recomandari
SkyDiving Center
Scoala de parasutism, salturi in tandem ...
www.skydivingcenter.ro
Sofisticato
Invata germana fara profesor si GRATUIT.
www.sofisticato.ro
Dieta Dukan
Vrei sa slabesti fara sa faci foamea si fara sa trebuiasca sa faci exercitii fizice epuizante ...
www.dietadukan.freesoul.ro
Retete Dukan
Totul despre Dieta Dukan... informatii, surse, alimente permise, tolerate si ajutatoare si foarte multe retete pentru dieta Dukan...
www.retetedukan.info
Steford & M.I.C. Design
Constructie site-uri la preturi de criza ...
www.steford.net
Freesoul
Diete, cure de slabire, mananca sanatos...
www.freesoul.ro
Aqua Fish
Totul despre pestii exotici, plantele exotice, boli, acvarii ...
www.aquafish.net
Visele
Totul despre vise: semnificatii, explicatii, insomnie, Freud ...
www.visele.freesoul.ro